MONÉDĂ, monede, s.f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunţiş. ♢ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeaşi monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viaţa cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă şi răsplată. [Pl. şi: monezi. – Var.: monétă s.f.] – Din ngr. monédha.

MONÉDĂ s. ban, piesă, (pop.) para. (O ~ de cinci.)

monédă s. f., g.-d. art. monédei; pl. monéde

MONÉD//Ă ~ e f. 1) Semn bănesc de metal (mai rar de hârtie) admis şi utilizat într-o ţară. 2) Ban mărunt de metal; mărunţiş. ~ de argint. ♢ A bate ~e a emite bani de metal. A plăti cu aceeaşi ~ a răspunde cu o comportare similară. [G.-D. monedei] /<ngr. monédha, it. moneta

monedă dacică

MONÉDĂ s.f. Ban de metal sau de hârtie, care are curs legal într-un stat; (curent) ban de metal, mărunţiş. [Var. monetă s.f. / < ngr. moneda, cf. it. moneta, lat. moneta].