|
|
mono. 4 rezultate gasite
MONO1- Element de compunere cu sensul de „unic“, „singur“, „o dată“, care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. – Din fr. mono-.
MONO2 adj. invar. Monofonic. – Din fr., engl. mono.
móno adj. invar.
MONO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „unu“, „singur“, „unic“, „o dată“. [Var. mon-. / < fr. mono-, cf. gr. monos].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
