MONÓCLU, monocluri, s.n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. ♦ P. anal. Pansament făcut la un singur ochi. – Din fr. monocle.

MONÓCLU s. (rar) lornion, (pop. şi fam.) geam, (pop.) sticlă. (Poartă ~ la ochiul drept.)

monóclu s. n. (sil. -clu; mf. mon-), art. monóclul; pl. monócluri

MONÓCLU ~ri n. 1) Lentilă convexă, care se fixează în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2) Pansament la un singur ochi. /<fr. monocle

MONÓCLU s.n. Lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. ♦ Pansament care acoperă un singur ochi. [< fr. monocle].