MONÓIC, -Ă, monoici, -ce, adj. (Despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe acelaşi individ. – Din fr. monoïque.

monóic adj. m. (sil. -no-ic), pl. monóici, f. sg. monóică, pl. monóice

MONÓI//C ~că (~ci, ~ce) (despre plante) Care are flori atât masculine, cât şi feminine pe aceeaşi tulpină. /<fr. monoïque

MONÓIC, -Ă adj. (Despre plante unisexuate; op. d i o i c) Care poartă pe aceeaşi tulpină flori atât masculine cât şi feminine. [Pron. -no-ic. / < fr. monoïque, cf. gr. monos – unic, oikos – casă].