MORALIZATÓR, -OÁRE, moralizatori, -oare, adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învăţături morale, care moralizează pe cineva; educativ. ♦ (Şi substantivat; peior.) Care propovăduieşte principiile morale cu ostentaţie. – Din fr. moralisateur.

MORALIZATÓR adj. 1. moral, moralizant, (înv.) moralicesc. (Concluzie ~oare.) 2. v. educativ.

moralizatór adj. m., s. m., moralizatóri; f. sg. şi pl. moralizatoáre

MORALIZAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care moralizează. Ton ~. Roman ~. 3) şi substantival (despre persoane) Care propagă cu ostentaţie principiile moralei; propagator ostentativ al principiilor morale. /<fr. moralisateur

MORALIZATÓR, -OÁRE adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. [Cf. fr. moralisateur].