MORTIÉR, mortiere, s.n. (Mil.) Gură de foc de calibru mare sau mijlociu, cu ţeavă scurtă şi cu traiectoria de curbură mare, cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole. [Pr.: -ti-er. – Var.: mortiéră s.f.] – Din fr. mortier.

MORTIÉR s. (MIL.) (înv. şi reg.) piuă, (înv.) cumbara, haubiţă.

mortiér s. n. /mortiéră s. f. (sil. -ti-e(r), pl. mortiére

MORTIÉR ~e n. Tun de calibru mare, cu ţeavă scurtă, cu traiectoria foarte curbată, folosit pentru a atinge ţinta din spatele unui obstacol. [Sil. -ti-er; Var. mortieră] /<fr. mortier

MORTIÉR s.n. Tun de mare calibru, cu ţeava scurtă şi cu o traiectorie foarte curbată; obuzier. [Pron. -ti-er, var. mortieră s.f. / < fr. mortier].