MUCENÍC¹, mucenici, s.m. (Pop.; de obicei la pl.) Un fel de colăcel (împletit în formă de 8) preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci şi cu zahăr sau cu miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie. – Cf. rus. m u č n i k „plăcintă de secară“.

MUCENÍC², -Ă, mucenici, -ce, subst. 1. S.m. şi f. Martir din primele timpuri ale creştinismului; p. gener. persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale. 2. S.m. pl. Sărbătoare creştină pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se prăznuieşte la 9 martie. – Din sl. mučenikŭ.

MUCENÍC s. (BIS.) 1. martir, (înv.) martor, mărturie, mărturisitor, otroc. (~ ortodox.) 2. (mai ales la pl.) sfinţişor, sfânt, (reg.) bradoş, brăduleţ, brânduş. (De 9 martie se mănâncă ~i.)

muceníc (martir, preparat culinar) s. m., pl. muceníci

MUCENÍ//C ~ci m. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martir. 2) (la începuturile creştinismului) Creştin ortodox care era supus la suferinţe fizice pentru credinţă. 3) la pl. bis. Sărbătoare creştină în amintirea celor patruzeci de mucenici din Sevastia. 4) Fiecare dintre cei patruzeci de colăcei în formă de opt, copţi cu ocazia sărbătorii creştine pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. /<sl. mučeniku