MÚGUR, muguri, s.m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un vârf vegetativ şi din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzuliţe solzoase. 2. Excrescenţă mică, de natură patologică, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la căprioară şi la alte animale sălbatice. [Var.: múgure s.m.] – Cf. alb. m u g u l l.

MÚGUR s. (BOT.) ochi, (prin Ban. şi Transilv.) pup. (~ la viţa de vie.)

MÚGUR s. v. ament.

múgur s. m., pl. múguri

MÚGUR ~i m. Organ al plantelor superioare din care se dezvoltă ramurile, frunzele sau florile. /cf. alb. mugull