MUMÍE, mumii, s.f. Cadavru conservat printr-o îmbălsămare specială. ♦ Fig. (Depr.) Om foarte slab, foarte palid sau lipsit de vlagă. – Din ngr. múmia, it. mummia, germ. Mumie.

MUMÍE s. moaşte (pl.), (reg.) moştină.

mumíe s. f., art. mumía, g.-d. art. mumíei; pl. mumíi, art. mumíile

MUMÍ//E ~i f. 1) Cadavru conservat prin îmbălsămare specială. 2) fig. Persoană foarte slabă şi lipsită de puteri. /<ngr. múmia, it. mummia, germ. Mumie

MUMÍE s.f. 1. Cadavru păstrat prin îmbălsămare specială la vechii egipteni.** Cadavru descărnat, conservat natural într-un sol foarte uscat. 2. (Fig.) Om lipsit de vigoare, de vivacitate; molâu. [Gen. -iei. / < germ. Mumie, cf. it. mummia, ar. mumija].