MÚRĂ³, mure, s.f. Parâmă folosită pentru a trage spre proră colţurile inferioare ale velelor pătrate. – Din it. mura.

MÚRĂ², mure, s.f. (Reg.; mai ales la pl.) Glandă, ganglion de la pieptul sau de la gâtul unor animale. – Cf. alb. m u l l ë.

MÚRĂ¹, mure, s.f. Fructul comestibil, negru şi lucios, al MURÁ, murez, vb. I. Tranz. 1. A ţine unele legume într-o soluţie de oţet sau în saramură pentru a le face să se acrească şi să se conserve. ♦ Refl. (Despre unele legume ţinute în oţet sau în saramură) A deveni acru şi bun de mâncat; a se acri. 2. A conserva nutreţurile în stare suculentă printr-un proces de fermentare. 3. A muia în apă plantele textile (în cursul procesului de prelucrare); apune la topit. 4. Fig. A uda tare, până la piele. – Din moare (derivat regresiv).

MÚRĂ s. (BOT.) (reg.) pomiţă.

MÚRĂ s. v. dudă, pipotă, rânză, saramură, stomac măcinător.

MURÁ vb. v. topi.

MURÁ vb. 1. a saramura. (A ~ legume.) 2. a (se) acri. (Varza s-a ~.)

murá vb., ind. prez. 1 sg. muréz, 3 sg. şi pl. mureáză

múră (glandă, fruct, parâmă) s. f., g.-d. art. múrei; pl. múre

MÚR//Ă ~e f. Fructul murului. ♢ Mura-n-gură ceva obţinut fără osteneală, de-a gata. /< lat. mora

A SE MUR//Á se ~eáză intranz. (despre legume, fructe) A deveni bun pentru consum, înăcrindu-se. /Din moare

A MUR//Á ~éz tranz. 1) (legume, fructe) A pune la acrit într-o soluţie specială (în scopul consumării sau al conservării). 2) (nutreţuri suculente) A supune fermentării pentru a conserva. 3) (plante textile) A ţine (un timp oarecare) în apă înainte de prelucrare (pentru a separa fibrele de tulpină); a topi. 4) fig. (despre ploaie) A uda până la piele; a face leoarcă. /Din moare

MÚRĂ s.f. (Mar.) 1. Manevră curentă prin care colţul de jos al unei vele se întinde spre proră. 2. Expresie folosită pentru a arăta poziţia velierului în raport cu vântul. [< it. mura].

múră² s.f. sg. (reg.) saramură în care se pune varza la acrit pentru iarnă.