MURUIÁLĂ, muruieli, s.f. 1. Muruire. 2. (Concr.) Lut sau alt material cu care se muruieşte un perete, pardoseala etc. 3. (Reg.; concr.) Amestec de făină cu apă, ouă etc. cu care se unge pâinea, mălaiul etc., înainte de a fi băgate în cuptor. – Murui + suf. -eală.

MURUIÁLĂ s. v. jeg, lipitură, murdărie, necurăţenie.

MURUIÁLĂ s. 1. v. lipire. 2. (concr.) (reg.) imală, murluială. (~ pentru lipitul caselor ţărăneşti.)

muruiálă s. f., g.-d. art. muruiélii; pl. muruiéli

MURU//IÁLĂ ~iéli f. 1) v. A MURUI. 2) Lut muiat în apă şi frământat cu care se muruieşte. /a murui + suf. ~eală