MUŞCHI², muşchi, s.m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele şi la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un ţesut fibros şi cărnos care, datorită proprietăţilor lui fundamentale, contractibilitatea şi elasticitatea, pune în mişcare diferite organe şi parţi ale corpului. 2. Bucată de carne de animal desprinsă din regiunea şirei spinării, întrebuinţată în alimentaţie. – Lat. musculus (din mus).

MUŞCHI¹, muşchi, s.m. (La pl.) Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire veşnic verzi în locurile umede şi umbroase şi au ca organe de reproducere anteridii şi arhegoane; (şi la sg.) plantă din această clasă. ♦ Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus. – Lat. musculus (din musculus).

MUŞCHI s. I. (ANAT.) muşchi constrictor = (înv.) muşchi strângător; muşchi involuntar v. muşchi neted; muşchi neted = muşchi involuntar; muşchi scheletic v. muşchi striat; muşchi striat = muşchi scheletic. II. (BOT.) briofită.

muşchi (bot., anat.) s. m., art. múşchiul; pl. muşchi, art. múşchii

MUŞCHI³ ~ m. Bucată de carne moale (de porc, de vacă etc.), desprinsă din regiunea coloanei vertebrate şi folosită în alimentaţie. /<lat. musculus

MUŞCHI² ~ m. Organ al corpului omenesc şi al unor animale, format dintr-un ţesut fibros care serveşte la mişcarea diverselor părţi şi organe ale corpului. /<lat. musculus

MUŞCHI¹ ~ m. 1) la pl. Clasă de plante inferioare, alcătuite din tulpină şi frunze simple, fără rădăcini, care cresc în locurile umede şi umbroase (pe pietre, copaci, stânci etc.). 2) Plantă din această clasă. ♢ ~ de apă mătasea-broaştei. /<lat. musculus