MUTÁŢIE, mutaţii, s.f. 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu; îndeplinire a formelor legale în legătură cu mutarea dintr-o locuinţă sau dintr-o localitate în altă; viză de mutare. ♦ Înregistrare a unei schimbări intervenite în statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau în situaţia militară a cuiva. 2. Prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicală). ♦ Spec. (Biol.) Apariţie bruscă a unui caracter genetic nou, care reflectă o modificare ereditară corespunzătoare a materialului ereditar. ♦ Spec. (Fon.) Transformare sistematică a unei serii de sunete în altele. ♢ Mutaţie consonantică (sau a consoanelor) = transformare a unor consoane oclusive în limbile germanice. 3. (Jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate în altă. – Din fr. mutation, lat. mutatio.

mutáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. mutáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. mutáţiei; pl. mutáţii, art. mutáţiile (sil. -ţi-i-)

MUTÁŢI//E ~i f. 1) Schimbare, transformare, modificare radicală. 2) biol. Apariţie bruscă într-un organism a unui material genetic nou. 3) Modificare fundamentală de structură (în domeniul social, economic, politic etc.). 4) Schimbare de domiciliu a unei persoane. 5) Modificare a vocii la băieţi în perioada pubertăţii /<fr. mutation, lat. mutatio

MUTÁŢIE s.f. 1. (Liv.) Schimbare, modificare radicală. ♢ Mutaţie consonantică = transformare a unei serii de consoane în limbile germanice. ♦ Transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta. ♦ Totalitatea formelor necesare pentru o schimbare de domiciliu. ♦ Schimbarea vocii la băieţi în perioada pubertăţii. 2. (Biol.) Modificare calitativă bruscă a unui organism sub influenţa condiţiilor de viaţă. ♦ (Genet.) Fenomen prin care o genă plasată într-un anumit loc pe cromozom se transformă într-o alelă a ei. 3. (Jur.) Schimbare a raporturilor de proprietate, de posesiune etc. [Gen. -iei, var. mutaţiune s.f. / cf. lat. mutatio, fr. mutation].