MUZICÁL, -Ă, muzicali, -e, adj. 1. Care aparţine muzicii (1), privitor la muzică, de sau pentru muzică. ♦ În care se execută piese, compoziţii muzicale. ♦ Înzestrat cu simţ, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adverbial) Armonios, melodios. – Din fr. musical.

Muzical ≠ nemuzical

MUZICÁL adj. 1. (MUZ.) (înv.) muzicesc. (Compoziţie ~.) 2. v. cantabil. 3. v. armonios.

muzicál adj. m., pl. muzicáli; f. sg. muzicálă, pl. muzicále

MUZICÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de muzică; propriu muzicii. Sunet ~. 2) (despre persoane) Care este dotat cu aptitudini pentru muzică. Copil ~. 3) Care are caracteristicile muzicii; plăcut la auz; armonios. Voce ~ă. Limbă ~ă. /<fr. musical

MUZICÁL adj. 1. Referitor la muzică, de muzică. ♦ Înzestrat cu simţ, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adv.) Armonios, melodios. [Cf. fr. musical].

MUZICÁL s.n. Gen de spectacol cu o intrigă narativă redusă, pretext pentru cântece şi balet. [Var. musical s.n. / < it., engl. musical < engl. musical comedy].