NĂSCUT², -Ă, născuţi, -te s.m. şi f., adj. (Cel) care a căpătat viaţă, a luat fiinţă, a venit pe lume. ♢ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naşte.

NĂSCÚT¹ s.n. (Înv. şi reg.) Faptul de a (se) naşte; p. ext. ziua naşterii cuiva. ♦ Spec. Naşterea lui Cristos; p. ext. sărbătoarea bisericească ţinută în ziua acestei naşteri; Crăciun. – V. naşte.

Născut ≠ defunct

NĂSCÚT s. v. crăciun, naştere, parturiţie, procreare, procreaţie.

născút s. m., adj. m., pl. născúţi; f. sg. născútă, g.-d. art. născútei, pl. născúte

născút s. n.

NĂSCÚ//T ~tă (~ţi, ~te) v. A NAŞTE şi A SE NAŞTE. ♢ Întâiul (sau primul) ~ primul copil într-o familie. (Copil) nou-~ v. NOU. /v. a naşte