NĂSTRÚŞNIC, -Ă, năstruşnici, -ce, adj. 1. Care iese din comun; neobişnuit, ciudat, bizar. 2. Care depăşeşte cu mult (prin proporţii, intensitate, calitate etc.) limitele obişnuite; extraordinar, straşnic, grozav. – Cf. sl. n e s t r u ž e n ŭ.

NĂSTRÚŞNIC adj. v. neobişnuit.

năstrúşnic adj. m., pl. năstrúşnici; f. sg. năstrúşnică, pl. năstrúşnice

NĂSTRÚŞNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care surprinde prin felul de a fi; straniu; anapoda; neobişnuit; ciudat; bizar. Idee ~că. 2) pop. Care se ţine de năzbâtii; năzbâtios; poznaş; şotios. /cf. sl. nestruženu