NĂZBẤTIE, năzbâtii, s.f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeaţă, lipsită de seriozitate; poznă, ştrengărie, glumă, ghiduşie; farsă. [Var.: năzbútie s.f.] – Cf. sl. s ŭ  b  y  t i j e „întâmplare“, ucr. n e z b u t n y ĩ, rus. n e s b â t n â i.

NĂZBÂTIE s. 1. v. glumă. 2. drăcie, drăcovenie, poznă, ştrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce ~ mai e şi asta?) 3. bazaconie, poznă, ştrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. v. poznă.

năzbâtie s. f. (sil. -ti-e), art. năzbâtia (sil. -ti-a), g.-d. art. năzbâtiei; pl. năzbâtii, art. năzbâtiile (sil. -ti-i-)

NĂZBÂTI//E ~i f. 1) Faptă nesocotită, cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboaţă; poznă; bazaconie. A face ~i. 2) pop. Întâmplare sau situaţie ciudată; poznă; comedie. [G.-D. năzbâtiei; Sil. -ti-e] /cf. sl. subytije