NAŢIONALITÁTE, naţionalităţi, s.f. 1. Apartenenţă a unei persoane la o anumită naţiune; cetăţenie. 2. Totalitatea însuşirilor specifice unei naţiuni; caracter naţional. 3. Apartenenţă a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. nationalité, germ. Nationalität.

NAŢIONALITÁTE s. v. cetăţenie, supuşenie.

naţionalitáte s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. naţionalităţii; pl. naţionalităţi

NAŢIONALIT//ÁTE ~ăţi 1) Comunitate de oameni cu limbă şi cultură comună, care s-a constituit istoriceşte pe un teritoriu dat. 2) Apartenenţă a unei persoane la o anumită naţiune. [G.-D. naţionalităţii; Sil. -ţi-o-] /<fr. nationalité, germ. Nationalität

NAŢIONALITÁTE s.f. 1. Calitatea unui individ de a aparţine unei naţiuni. ♢ Naţionalitate conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceleaţi caractere naţionale, locuind pe teritoriul unui alt stat. 2. Caracterul specific, propriu al unei naţiuni. [Pron. -ţi-o-. / cf. fr. nationalité].