NATURALÉŢE s.f. Lipsă de artificialitate, de afectare, comportare firească, atitudine naturală (I 3). – Din it. naturalezza.

NATURALÉŢE s. 1. degajare, dezinvoltură, firesc, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonşalanţă, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.) 2. v. firesc.

naturaléţe s. f., art. naturaléţea, g.-d. art. naturaléţei

NATURALÉŢE f. Lipsă de artificialitate; comportare firească; caracter natural. /<it. naturalezza

NATURALÉŢE s.f. Situaţia, starea de a fi natural; atitudine firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate. [Var. naturaleţă s.f. / cf. it. naturalezza].