NAVIGÁŢIE, navigaţii, s.f. 1. Faptul de a naviga; drum parcurs de un vehicul maritim, fluvial, aerian sau spaţial (1) pe apă, călătorie faculă cu o navă. 2. Ştiinţa şi tehnica de a conduce o navă sau o aeronavă. 3. Transport organizat de mărfuri sau de persoane cu o navă sau o aeronavă. – Din fr. navigation, lat. navigatio, it. navigazione.

NAVIGÁŢIE s. 1. v. nautică. 2. (MAR.) plutire. (În timpul ~ pe mare.) 3. (AV.) zbor. (~ pe ruta Roma-Paris.)

navigáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. navigáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. navigáţiei; pl. navigáţii, art. navigáţiile (sil. -ţi-i-)

NAVIGÁŢI//E ~i f. 1) v. A NAVIGA. 2) Trans-port efectuat cu nave sau cu aeronave. ~ ma-ritimă. ~ aeriană. 3) Ştiinţă care se ocupă cu studiul conducerii navelor. /<fr. navigation, lat. navigatio, ~onis, it. navigazione

NAVIGÁŢIE s.f. Faptul de a naviga, navigare; arta şi tehnica de a conduce o navă sau o aeronavă; ramură a transporturilor şi a comunicaţiilor pe apă şi în aer. [Gen. -iei, var. navigaţiune s.f. / cf. it. navigazione, lat. navigatio].