NAVIGATÓR, -OÁRE, navigatori, -oare, s.m. şi f. 1. Persoană care întreprinde lungi călătorii pe mari şi oceane; persoană care conduce o navă (1) sau face parte din personalul unei nave; p. ext. persoană care călătoreşte pe apă. 2. Membru al echipajului unei aeronave care conduce efectiv zborul ei. – Din fr. navigateur, it. navigatore.

NAVIGATÓR s. (MAR.) marinar, (înv.) înotător. (Un ~ încercat.)

navigatór s. m., pl. navigatóri

NAVIGAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care navighează. /<fr. naviga-teur, it. navigatore

NAVIGATÓR, -OÁRE s.m. şi f. 1. Persoană care face călătorii lungi pe mare; marinar. 2. Membru din echipajul unei aeronave care dirijează exclusiv navigaţia. [Cf. it. navigatore, fr. navigateur, lat. navigator].