NEÎNŢELÉGERE, neînţelegeri, s.f. Faptul de a nu (se) înţelege, lipsă de înţelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată datorită interpretării greşite a unei afirmaţii, a unei situaţii etc. – Ne- + înţelegere.

Neînţelegere ≠ înţelegere

NEÎNŢELÉGERE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, vrajbă, zâzanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. şi fam.) cârcotă, dihonie, râcă, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricaz, scârbă, toi, (reg.) bucluc, hâră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. şi Transilv.) poară, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gâlcevire, împon-cişare, judeţ, neaşezare, neunire, pâră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ existentă între două persoane.) 2. divergenţă, (livr. fig.) fricţiune.

neînţelégere s. f., g.-d. art. neînţelégerii; pl. neînţelégeri

NEÎNŢELÉGER//E ~i f. (negativ de la înţelegere) 1) Confuzie apărută prin înţelegerea greşită a unor lucruri. 2) mai ales la pl. Ciocnire de păreri sau de interese. /ne- + înţelegere