NECĂJÍT, -Ă, necăjiţi, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristeţe. Faţă necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viaţă grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulţumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

NECĂJÍT adj., s. 1. adj. v. supărat. 2. adj. nemul-ţumit, supărat, (înv., reg. şi fam.) paraponisit. (E tare ~ pe sine însuşi.) 3. adj. v. înciudat. 4. adj. v. nervos. 5. adj. chinuit, consumat, frământat, muncit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.) 6. adj., s. v. sărac. 7. adj. v. greu.