NECONTENÍT, -Ă, neconteniţi, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Ne- + contenit.

NECONTENÍT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.

necontenít adj. m., pl. neconteníţi; f. sg. necontenítă, pl. neconteníte

NECONTENÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial (negativ de la contenit) Care nu mai conteneşte; care se desfăşoară fără contenire; neîntrerupt; neîncetat; neobosit; continuu. /ne- + contenit