NECRUŢĂTÓR, -OÁRE, necruţători, -oare, adj. Care nu cruţă, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverşunat, aspru. Vânt necruţător. – Ne- + cruţător.

Necruţător ≠ cruţător

NECRUŢĂTÓR adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. neîngăduitor. 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. v. crud. 5. adj. v. înverşunat.

necruţătór adj. m. (sil. -cru-), pl. necruţătóri; f. sg. şi pl. necruţătoáre

NECRUŢĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi adverbial (despre acţiuni, manifestări, feno-mene) Care înspăimântă prin intensitate sau proporţii; cumplit. /ne- + cruţător