NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălţimea aşteptată; nevrednic. – Ne- + demn (după fr. indigne).

Nedemn ≠ demn, vrednic

NEDÉMN adj., s. 1. adj. nevrednic, (înv.) netrebnic. (Eşti ~ de această demnitate.) 2. adj., s. v. ticălos. 3. adj. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scârnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemăţesc, fărădelege, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, verigaş, verigăşos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 4. adj. v. compromiţător.

nedémn adj. m., pl. nedémni; f. sg. nedémnă pl. nedémne

NEDÉMN, -Ă adj. 1. Care nu este demn, nevrednic. 2. De neiertat. [< ne- + demn].