NEFERICÍRE, nefericiri, s.f. Starea, situaţia celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferinţă, necaz, nenorocire. ♢ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire.

Nefericire ≠ fericire, noroc

NEFERICÍRE s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meseră-tate, mişelătate. (~ vieţii lui.)

nefericíre s. f., g.-d. art. nefericírii; pl. nefericíri

NEFERICÍR//E ~i f. 1) Stare a celui nefericit. 2) Întâmplare care aduce suferinţa, necaz cuiva. ♢ Din ~ din nenorocire; din păcate. /ne- + fericire