NEFERICÍT, -Ă, nefericiţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferinţe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Ne- + fericit.

Nefericit ≠ fericit

NEFERICÍT adj. 1. nenorocit, (înv.) neferice, pătimaş. (Un om tare ~.) 2. v. dezastruos.

nefericít adj. m., pl. nefericíţi; f. sg. nefericítă, pl. nefericíte