NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existenţa, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaşte, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

A nega ≠ a afirma, a confirma, a recunoaşte, a susţine

NEGÁ vb. 1. a tăgădui, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la ...) 2. v. retracta. 3. v. contesta.

negá vb., ind. prez. 1 sg. neg, 3 sg. şi pl. neágă

A NEGÁ neg tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui. /<lat. negare

NEGÁ vb. I. tr. A nu recunoaşte ceva; a tăgădui, a contesta. [P.i. neg, 3,6 neagă. / < lat. negare].