NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenţia cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

NEGLIJÁ vb. 1. (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a ~ treburile.) 2. a omite, (reg.) a întrelăsa, (înv.) a negriji, a neîngriji. (A ~ să-şi ia doctoria.) 3. a omite, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din câte ştia că i-ar face plăcere.) 4. v. ignora.

neglijá vb. (sil. -gli-), ind. prez. 1 sg. neglijéz, 3 sg. şi pl. neglijeáză, l pl. neglijăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. neglijéze; ger. neglijând

A NEGLIJ//Á ~éz tranz. A nu da atenţie; a lipsi de grija cuvenită. A-şi ~ sănătatea. /<fr. négliger

NEGLIJÁ vb. I. tr. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a lăsa în părăsire; a omite. ♦ refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. [Cf. fr. négliger, lat. negligere].