NEGUSTORÍE, negustorii, s.f. 1. (La sg.) Activitate economică (particulară) privind circulaţia mărfurilor, vânzarea şi cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negoţ, comerţ (particular). 2. Afacere, întreprindere comercială. [Var.: (înv. şi reg.) neguţătoríe s.f.] – Negustor + suf. -ie.

NEGUSTORÍE s. v. comerţ.

NEGUSTORÍE s. v. marfă, produs.

negustoríe s. f., art. negustoría, g.-d. art. negustoríei; pl. negustoríi, art. negustoríile

NEGUSTORÍ//E ~i f. 1) Activitate comer-cială particulară; comerţ particular; negoţ. 2) Ocupaţia negustorului. 3) depr. Tranzacţie comercială (cu dedesubturi). /negustor + suf. ~ie

negustorie, schimb, troc,vanzare