NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s.f. Calitatea a ceea ce este nemărginit; imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spaţiu nemărginit, nemargine; p. ext. timp nelimitat. – Ne- + mărginire.

Nemărginire ≠ mărginire

NEMĂRGINÍRE s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginit, nesfârşire, nesfârşit, vasti-tate. (~ unei suprafeţe.)

nemărginíre s. f., g.-d. art. nemărginírii; pl. nemărginíri

NEMĂRGINÍR//E ~i f. (negativ de la mărginire) Extensiune nelimitată în spaţiu sau în timp; nesfârşit. /ne- + mărginire