NEMIŞCÁT, -Ă, nemişcaţi, -te, adj. Care nu se mişcă sau care nu poate fi mişcat din loc; neclintit, imobil; p. ext. imobilizat. ♦ Ţeapăn, rigid, încremenit; fără viaţă, inert. – Ne- + mişcat.

NEMIŞCÁT adj. 1. v. fix. 2. fix, imobil, neclintit, rigid, ţeapăn, (pop.) vârtos. (Crengile ~ ale copa-cilor.) 3. v. înmărmurit. 4. v. încreménit. 5. v. mort.

nemişcát adj. m., pl. nemişcáţi; f. sg. nemişcátă, pl. nemişcáte

NEMIŞCÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (negativ de la mişcat) Care a rămas ţintuit pe loc din cauza unei emoţii puternice; înlemnit; încremenit; înmărmurit. /ne- + mişcat