NEMULŢUMÍT, -Ă, nemulţumiţi, -te, adj. (Adesea adverbial şi substantivat) Care nu este mulţumit; care are o nemulţumire; supărat, mâhnit; contrariat. ♦ Care exprimă nemulţumire. [Var.: (reg.) nemulţămít, -ă adj.] – Ne- + mulţumit.

Nemulţumit ≠ mulţumit, satisfăcut

NEMULŢUMÍT adj. 1. necăjit, supărat, (înv., reg. şi fam.) paraponisit. (E tare ~ că n-a putut să...) 2. neîmpăcat, nesatisfăcut. (Un om veşnic ~.)

NEMULŢUMÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial (negativ de la mulţumit): ~tului i se ia darul se spune despre o persoană ingrată, care pierde ceea ce a primit. /ne- + mulţumit