NEPRIETENÓS, -OÁSĂ, neprietenoşi, -oase, adj. 1. Lipsit de prietenie, de bunăvoinţă; duşmănos, ostil, neprietenesc; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ; morocănos. ♦ Care exprimă, trădează duşmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. 2. Fig. (Despre încăperi, interioare etc.) Lipsit de confort, de intimitate; rece, neprietenesc. [Pr.: -pri-e-] – Ne- + prietenos.

Neprietenos ≠ prietenos

NEPRIETENÓS adj. 1. v. duşmănos. 2. v. duşmănos. 3. v. urzuz. 4. v. distant.

neprietenós adj. m. (sil. -pri-e-), pl. neprietenóşi; f. sg. neprietenoásă, pl. neprietenoáse