NERUŞINÁT, -Ă, neruşinaţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de ruşine, de bună-cuviinţă; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Ne- + ruşinat.

Neruşinat ≠ pudic

NERUŞINÁT adj. 1. v. obraznic. 2. v. corupt. 3. v. ob-scen.

neruşinát adj. m., pl. neruşináţi; f. sg. neruşinátă, pl. neruşináte

NERUŞINÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (negativ de la ruşinat) 1) Care nu are ruşine; impudic; indecent. 2) Care nesocoteşte buna-cuviinţă; obraznic; impertinent; insolent. /ne- + ruşinat