NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu preţui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a dispreţui; a nu ţine seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziţie. – Ne- + socoti.

A nesocoti ≠ a respecta

NESOCOTÍ vb. 1. v. ignora. 2. v. dispreţui. 3. v. con-traveni. 4. v. încălca.

nesocotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nesocoteáscă

A NESOCOT//Í ~ésc tranz. (păreri, spuse, dispoziţii, legi etc.) A trece în mod intenţionat cu vederea (făcându-se a nu observa); a nu lua în seamă; a ignora. /ne- + a socoti