NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Ne- + statornic.

Nestatornic ≠ statornic, stabil, permanent

NESTATÓRNIC adj. 1. v. mişcător. 2. v. schimbător. 3. (înv.) neaşezat. (Un om veşnic ~.) 4. v. incon-secvent. 5. schimbător, (înv.) necredincios. (~ în dragoste.) 6. hoinar, sprinţar, (pop.) spulbe-ratic. (Gânduri ~.)

nestatórnic adj. m. (sil. mf. -sta-), pl. nestatórnici; f. sg. nestatórnică, pl. nestatórnice