NETREBNICÍE, netrebnicii, s.f. Faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; ticăloşie, mârşăvie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie.

NETREBNICÍE s. v. ticăloşie.

NETREBNICÍE s. v. incapacitate, ineficaci-tate, ineficienţă, inutilitate, neputinţă, slăbiciune, zădărnicie.

netrebnicíe s. f. (sil. -treb-), art. netrebnicía, g.-d. art. netrebnicíei; (fapte) pl. netrebnicíi, art. netrebnicíile

NETREBNICÍ//E ~i f. Fel de a fi al celui netrebnic; comportare de om netrebnic; ne-mernicie; josnicie. /netrebnic + suf. ~ie

netrebnicíe, netrebnicíi, 1. (înv.) lipsă de valoare, de folos, de utilitate, de însemnătate; inutilitate. 2. (înv.) umilinţă, smerenie; incapacitate, neputinţă. 3. (pop.) ticăloşenie, nemernicie; faptă ticăloasă, mârşavă. 4. (înv.) nebunie. 5. (reg.) cusur, viciu.