NÍMFĂ, nimfe, s.f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre zeiţele apelor, ale pomilor, ale crângurilor şi ale munţilor, personificând forţele naturii. ♦ Fig. Fată tânără şi frumoasă, plină de graţie. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă şi înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din fr. nymphe, lat. nympha.

NÍMFĂ s. v. crisalidă.

nímfă s. f., g.-d. art. nímfei; pl. nímfe

NÍMF//Ă² ~e f. Stadiu intermediar între larvă şi faza adultă din metamorfoza unor insecte; pupă. /<fr. nymphe, lat. nympha

NÍMF//Ă¹ ~e f. 1) (în mitologia greacă) Zeiţă ocrotitoare a apelor, munţilor şi a pădurilor. 2) fig. Femeie tânără, frumoasă şi graţioasă; naiadă. /<fr. nymphe, lat. nympha

NÍMFĂ s.f. 1. Divinitate feminină a apelor, a izvoarelor, a munţilor etc. la greci. 2. (Fig.) Fată tânără foarte frumoasă. 3. Formă intermediară în metamorfoza unor insecte între forma de larvă şi forma adultă; pupă². 4. Înveliş membranos al mucoasei vulvo-vaginale. [Cf. lat. nympha, gr., fr. nymphe].