NOMOGRÁMĂ, nomograme, s.f. (Mat.) Reprezentare grafică în plan, folosind linii sau puncte cotate, a unei relaţii dintre două sau mai multe mărimi variabile, cu ajutorul căreia se pot determina rapid valorile unei mărimi în funcţie de valorile cunoscute ale celorlalte mărimi care intră în relaţia considerată. – Din fr. nomogramme.

NOMOGRÁMĂ s. (MAT.) abacă. (~ este o reprezentare grafică în plan.)

nomográmă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. nomográmei; pl. nomográme

NOMOGRÁM//Ă ~e f. mat. Reprezentare grafică a relaţiei de dependenţă dintre două sau mai multe variabile, care serveşte la determinarea valorii numerice a altor mărimi. /<fr. nomogramme

NOMOGRÁMĂ s.f. (Mat.) Reprezentare grafică a unei funcţii cu una sau mai multe variabile sau a unei ecuaţii cu trei sau mai multe variabile. ♢ Nomogramă carteziană = nomogramă raportată la un sistem de coordonate plane. [< fr. nomogramme, cf. gr. nomos – lege, gramma – scriere].