NÓRĂ, nurori, s.f. Soţia cuiva considerată în raport cu părinţii soţului ei. ♢ Expr. A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodăreşti. – Lat. nurus.

nóră s. f., g.-d. art. nurórii; pl. nuróri

NÓR//Ă nuróri f. Soţie a fiului în raport cu părinţii acestuia. ♢ A intrat ~a-n blide se spune cu ironie despre neîndemânarea unei persoane (care face zgomot cu vasele sau le sparge). [G.-D. nurorii] /<lat. nurus

norá, pers. 3 sg. noreáză, vb. I (pop.) a (se) înnora.