NOROCÓS, -OÁSĂ, norocoşi, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care are noroc (2), căruia îi reuşesc toate; norocit (1). 2. (Despre acţiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit (2). ♦ Care aduce cuiva noroc. – Noroc + suf. -os.

NOROCÓS adj. (înv.) norocit, (fam.) băftos. (Om ~.)

norocós adj. m., pl. norocóşi; f. sg. norocoásă, pl. norocoáse

NOROC//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care are (mult) noroc. 2) Care aduce noroc; cu noroc. /noroc + suf. ~os