NOTÁRE, notări, s.f. 1. Acţiunea de a nota şi rezultatul ei. 2. Menţiune care se trece în cartea funciară referitoare la drepturile reale imobiliare înscrise în acea carte. – V. nota.

NOTÁRE s. 1. v. înregistrare. 2. notaţie. (~ ele-vilor.)

notáre s. f., g.-d. art. notării; pl. notări

notáre, notắri, s.f. (înv.) 1. înotare; înot. 2. faptul de a naviga, de a pluti.

NOTÁRE s.f. 1. Acţiunea, faptul de a nota; notaţie. 2. Menţiune în cartea funciară cu privire la drepturile reale imobiliare înscrise în ea. [< nota].