NUCLEÁR, -Ă, nucleari, -e, adj. 1. Care aparţine nucleului atomic, privitor la nucleul atomic. ♢ Fizică nucleară = ramură a fizicii care se ocupă cu studiul nucleului atomic şi al fenomenelor în care nucleul are rolul principal. Chimie nucleară = ramură a chimiei care se ocupă cu studiul nucleului atomic. Reacţie nucleară = fenomen de interacţiune între două sau mai multe nuclee atomice (ori constituenţi ai lor), în urma căruia se modifică natura, structura, numărul etc. particulelor participante şi se dezvoltă o mare cantitate de energie. Energie nucleară = energie obţinută prin dezintegrarea atomului în urma unor reacţii nucleare; energie atomică. 2. Care se bazează pe energia atomică, pe degajarea de energie atomică sau pe arme atomice. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. nucléaire.

nucleár adj. m. (sil. -cle-), pl. nucleári; f. sg. nucleáră, pl. nucleáre

NUCLEÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de nucleul atomic; propriu nucleului atomic. ♢ Fizică ~ă ramură a fizicii care se ocupă cu studiul nucleului atomic. Energie ~ă energie produsă de reacţia nucleară. Reacţie ~ă feno-men de transformare a nucleelor atomice în procesul de interacţiune reciprocă dintre ele. Explozie ~ă degajare bruscă a unei cantităţi enorme de energie, determinată de o reacţie în lanţ. 2) Care ţine de energia atomică; propriu energiei atomice. ♢ Arme ~e arme bazate pe folosirea energiei atomice. 3) Care aparţine nucleului (unei celule). [Sil. -cle-ar] /<fr. nucleaire

NUCLEÁR adj. Referitor la nucleu, al nucleului (unui atom). ♢ Fizică nucleară = parte a fizicii care studiază nucleul atomic şi fenomenele legate de el; chimie nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului; reacţie nucleară = interacţiune a două sau mai multe nuclee atomice (ori constituenţi ai acestora), prin care se modifică natura, structura, numărul particulelor participante şi se dezvoltă o mare cantitate de energie; energie nucleară = energie care se dezvoltă prin dezintegrarea atomului în urma unor reacţii nucleare. [Pron. -cle-ar. / cf. fr. nucléaire].