NULITÁTE, nulităţi, s.f. 1. Însuşirea, caracterul lucrului nul (1). 2. Sancţiune a actului juridic care suprimă, în principiu şi pentru trecut, acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispoziţiilor legale. 3. Lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva. ♦ Persoană nulă. (3). – Din fr. nullité, lat. nullitas.

NULITÁTE s. 1. (fig.) nimic, zero. (E o ~ patentă.) 2. (JUR.) nulitate relativă = anulare.

nulitáte s. f., g.-d. art. nulităţii; pl. nulităţi

NULIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter nul. 2) Per-soană nulă, total incapabilă. 3) jur. Lipsă de valoare legală a unui act. /<fr. nullité, lat. nullitas

NULITÁTE s.f. 1. Însuşirea, caracterul lucrului nul. 2. Om lipsit de orice merit, incapabil, prost. ♦ Lipsă totală de merite; incapacitate. 3. Lipsă de valoare legală a unui act. [Cf. fr. nullité].