NUMĂRĂTOÁRE, numărători, s.f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ♢ Numărătoare inversă = program de operaţii prevăzute a se desfăşura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spaţiale sau de debutul unei activităţi (de importanţă majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -ătoare.

NUMĂRĂTOÁRE s. 1. v. numărat. 2. v. abac.

NUMĂRĂTOÁRE s. v. recensământ.

numărătoáre (numărare, diagramă) s. f., g.-d. art. numărătórii; pl. numărătóri

numărătoáre (persoană) s. f., g.-d art. numărătoárei; pl. numărătoáre

NUMĂRĂT//OÁRE ~óri f. Operaţia de a număra. /a număra + suf. ~ătoare

numărătoare