NUTRITÍV, -Ă, nutritivi, -e, adj. Care nutreşte; bogat în substanţe hrănitoare. ♦ Care aparţine nutriţiei, privitor la nutriţie, de nutriţie. Schimburi nutritive. – Din fr. nutritif, lat. nutritivus.

NUTRITÍV adj. v. hrănitor.

nutritív adj. m. (sil. -tri-), pl. nutritívi; f. sg. nutritívă, pl. nutritíve

NUTRITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care serveşte pentru a nutri; care are proprietatea de a nutri; hrănitor. Substanţă ~ă. 2) Care ţine de nutriţie; propriu nutriţiei. /<fr. nutritif, lat. nutritivus

NUTRITÍV, -Ă adj. Care hrăneşte; hrănitor. ♦ Referitor la nutriţie, de nutriţie. [< fr. nutritif, lat. nutritivus].