|
oală. 6 rezultate gasite
OÁLĂ, oale, s.f. 1. Vas de lut ars, de metal, de porţelan etc., de obicei cu gura largă şi cu înălţimea mai mare decât lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea etc. bucatelor. ♢ Expr. Cât o oală de praznic = foarte mare. A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oală = a prinde pe cineva uşor, fără nici o greutate (sau pe neaşteptate). A se face (sau a fi) oale şi ulcele (sau urcioare) = a fi mort de mult. A pune (toate) în aceeaşi oală = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcături. A plăti oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia. A-i pune (cuiva) oala = a face (cuiva) farmece, a(-l) fermeca. Ajunge un ciomag (sau o măciucă) la un car de (sau cu) oale = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva; ajunge ce s-a spus, ce s-a făcut. Mustăţi pe oală = mustăţi cu vârfurile lăsate în jos. Tuns pe oală = cu părul lung până pe gât şi retezat. ♦ Conţinutul vasului descris mai sus. ♢ Expr. A se amesteca (sau a-şi băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni fără rost, nechemat într-o discuţie, acţiune etc. care nu-l priveşte. ♦ Vas, ghiveci, glastră de flori. ♦ (Adesea cu determinarea „de noapte“) Vas întrebuinţat (noaptea) pentru necesităţile omeneşti; ţucal. 2. Vas de construcţie specială, asemănător cu oala (1), folosit în diverse operaţii tehnice, industriale, de laborator etc. 3. (Reg.) Ţiglă, olan. [Var.: (pop.) ol s.n.] – Lat. olla.
OÁLĂ s. 1. (prin Transilv.) răvar. (~ de lut.) 2. oală de noapte = (pop.) ţucal, (reg.) şerbel, (Ban. şi vestul Transilv.) şerbeleu.
oálă s. f., g.-d. art. oálei; pl. oále
OÁL//Ă ~e f. 1) Vas de bucătărie (din lut ars, de metal, de faianţă etc.) folosit pentru gătitul sau pentru păstrarea mâncării. ♢ S-a făcut (sau este) ~e şi urcioare (sau ulcele) a murit de mult timp. A plăti ~ele sparte a răspunde pentru faptele săvârşite de alţii. A lua (sau a prinde) pe cineva din ~ a prinde pe cineva fără nici o greutate. A-i da ~a în foc a-şi pierde calmul; a se aprinde de mânie. 2) Conţinutul unui asemenea vas. 3) Vas de lut cu toartă, lunguieţ, înalt şi mai îngust în partea de sus, în care se pune laptele la prins; urcior. 4) Vas de lut ars în care se plantează florile; glastră; ghiveci. 5) Vas special folosit în tehnică, industrie şi în operaţiile de laborator. 6) reg. Material de construcţie în formă de plăci, fabricat din argilă arsă sau din ciment şi folosit pentru acoperişuri; ţiglă. 7) Fiecare din aceste plăci; ţiglă. [G.-D. oalei] /<lat. olla
Oala de fiert sub presiune (origine maghiara probabil).
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|