OBIECTIVITÁTE s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepărtinire, imparţialitate. – Din fr. objectivité (după obiectiv).

Obiectivitate ≠ subiectivitate

OBIECTIVITÁTE s. imparţialitate, nepărtinire, (rar) neparţialitate, (ieşit din uz) obiectivism. (A dat dovadă de ~.)

obiectivitáte s. f. (sil. -biec-; mf. ob-); g.-d. art. obiectivităţii

OBIECTIVITÁTE f. 1) Caracter obiectiv; nepărtinire; imparţialitate. 2) filoz. Existenţă reală a lumii, independentă de conştiinţa şi de voinţa subiectului cunoscător. /<fr. objectivité

OBIECTIVITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este obiectiv (1). ♦ Nepărtinire, imparţialitate. 2. (Fil.) Categorie a teoriei cunoaşterii care desemnează valoarea şi adecvarea cunoştinţelor la obiectul lor. [Cf. fr. objectivité].